Sursa poza si informatii: Economica.net

Criza producției petroliere din Rusia

Rusia se confruntă cu un declin serios în producția sa de petrol, provocat de sancțiunile internaționale aplicate ca răspuns la invadarea Ucrainei. Aceste sancțiuni au blocat accesul Rusiei la tehnologiile și echipamentele critice din Occident, esențiale pentru susținerea și extinderea producției petroliere.

Cele mai mari câmpuri petroliere, situate în Siberia de Vest și în regiunea Volga-Urali, sunt deja afectate de declin. Această problemă se agravează din cauza forței de muncă redusă, mulți muncitori fiind implicați în efortul de război. Pe măsură ce se așteaptă ca producția de petrol din Rusia să scadă cu peste 20% până în 2030, această diminuare survine într-un moment în care cererea globală de energie este în creștere, generând preocupări serioase pentru aprovizionarea viitoare.

Strategiile OPEC și provocările Rusiei

De-a lungul deceniului trecut, alianța dintre OPEC și Rusia, cunoscută sub numele de OPEC+, a urmărit menținerea prețurilor ridicate ale petrolului, stabilind cote de producție pentru a-și proteja interesele economice. Arabia Saudită, liderul OPEC, își propune să diversifice economia prin Inițiativa Vision 2030, utilizând veniturile considerabile din petrol pentru a reduce dependența de hidrocarburi.

Rusia, pe de altă parte, se bazează puternic pe veniturile din petrol, care constituie aproximativ o treime din bugetul național, ajutând la finanțarea campaniilor militare din Ucraina. Ambele state au menținut un preț de referință pentru țițeiul Brent la aproximativ 80 USD pe baril pentru a-și echilibra finanțele. Însă, recenta liberalizare a producției și concurența cu producătorii de șist din SUA au dus la o creștere a stocurilor, rezultând o scădere rapidă a prețurilor.

Fragilitatea producției rusești

Piața nu a anticipat complet fragilitatea producției de petrol rusești, puternic afectată de sancțiunile internaționale. Wall Street Journal a subliniat că, chiar și înainte de conflictul actual, câmpurile petrolifere tradiționale ale Rusiei erau deja pe cale de epuizare. Fără acces la tehnologie de ultimă generație, Rusia este nevoită să caute resurse mai îndepărtate pentru a menține producția, un efort complicat și scump în absența suportului tehnologic occidental.

Expertul Matthew Sagers de la S&P Global Commodity Insights afirmă că extragerea petrolului devine tot mai costisitoare și dificilă, iar fără resursele necesare, Rusia se află într-o „despărțire lungă și lentă” de industria sa tradițională de petrol.

Deficiențe tehnologice și de forță de muncă

Sancțiunile internaționale au lipsit Rusia de accesul la tehnologiile avansate necesare pentru dezvoltarea producției de șist, asemenea succesului american. Producția de șist a SUA a fost un factor major în creșterea ofertei globale, în contrast cu stagnarea Rusiei, care nu poate concura fără aceleași tehnologii și echipamente avansate.

În plus, forța de muncă calificată necesară pentru operarea echipamentelor moderne este insuficientă, mulți dintre muncitorii potențiali fiind angajați în eforturile de război. Fără o bază solidă de personal și tehnologii avansate, este puțin probabil ca Rusia să recupereze decalajul față de competitorii internaționali.

Echipamentele sofisticate, cum ar fi instalațiile de foraj direcțional și echipamentul de înaltă presiune necesar pentru fracturare, sunt de asemenea inaccesibile sau inexistente în Rusia din cauza sancțiunilor impuse. Aceste resurse sunt esențiale pentru o exploatare eficientă a resurselor de șist, dar lipsa lor limitează semnificativ capacitatea Rusiei de a-și revitaliza industria petrolieră.

Impactul global al declinului rus

În lipsa unei intervenții rapide și eficiente, declinul producției petroliere din Rusia este inevitabil, estimările indicând o scădere cu peste 20% până în 2030. Această situație are loc într-un context de creștere a cererii mondiale de petrol, așteptată să ajungă la cifre semnificative conform estimărilor BP și OPEC.

Reducerea ofertei rusești ar putea crea tensiuni semnificative pe piața globală a energiei, în timp ce națiunile consumatoare caută soluții alternative pentru a satisface nevoile energetice în creștere. Având în vedere aceste factori, comunitatea internațională trebuie să își reevalueze strategiile pentru a asigura o stabilitate energetică durabilă în fața provocărilor viitoare.